Te pregăteai să publici articolul ăla de rahat cu cîinele vorbitor şi să o suni pe Monica Tatoiu să vorbească cinci ore la televizor despre caz, cînd, din fericire pentru tine, a murit cineva faimos. Poţi să te laşi din scremut poveşti. O săptămînă ai lejer o pîine de mîncat din cadavrul ăla proaspăt. Iată ce trebuie să faci:

În primul rînd, pînă nu s-a răcit cadavrul, pune-te pe publicat toate zvonurile cretine despre viaţa răposatului. Că avea o amantă şi un copil din flori. Că era gay în secret, urina pe preşul vecinului şi avea bizarul obicei să-şi miroasă şosetele după ce le scotea din picioare. Nu o să te sune omul în direct să îţi spună că eşti imbecil, pentru că e mort. Iar toţi oamenii care în mod normal ar sări să-l apere sînt prea ocupaţi cu şocul şi jelitul.

Apoi du-te pe teren şi relatează înmormîntarea minut cu minut. Vezi dacă poţi să faci cadavrul să se bronzeze de la blitz. O să ai nevoie de un reper moral care să îţi spună dacă înmormîntarea s-a făcut după toate datinile creştineşti. Pentru asta, caută o babă care nu s-a spălat în viaţa ei pe dinţi. Baba nespălată pe dinţi ştie absolut tot ce trebuie făcut la o înmormîntare. Că de-aia nu se spală pe dinţi. Nu are timp de ocupată ce e. Află de la babă dacă vata din nasul mortului e destul de sfinţită. Dacă crucea e de o lăţime preacuvioasă. Dacă e coliva destul de dulce, dar nici prea dulce, că e păcat. Iar dacă baba nu e de acord cu ceva, orice, de acolo, chiar şi culoarea bomboanelor de pe colivă, scrie nişte titluri senzaţionaliste de genul „BLASFEMIE SUPREMĂ! Un nod în lemnul de pe sicriul maestului!“.

Dacă ai terminat cu asta, du-te la rude. Întreabă-le cum se simt. Linge-le lacrimile de pe obraji, vezi dacă sînt destul de sărate. Fă-le să te scuipe şi să te înjure că te bagi în intimitatea lor, apoi scrie un titlu mare: „NERUŞINARE! Rudele maestrului scuipă şi înjură chi