Atunci când politicienii nu caută decât să-şi umilească adversarii, ţara lor suferă şi crizele se ţin lanţ. Când jurnaliştii mizează pe sărăcia de duh a cititorilor şi încearcă să le vândă gogoşi, ziarele lor dispar de pe tarabe, funcţionând ca simple bloguri. Apoi nemaifuncţionând deloc.

Ideea în sine a candidaturii lui Sorin Oprescu la prezidenţialele din 2014 este una normală, numai că normalitatea asta nu are a face cu ce se petrece în ţările democratice, ci se referă la particularităţile româneşti unde numărul şi calitatea candidaturilor pentru cea mai înaltă demnitate a statului sunt de fiecare dată de poveste.

Chirurgul şi marea politică

Cine este Sorin Oprescu? Este un medic chirurg de renume, iar renumele întotdeauna este legat de succes. Ca primar, se află la al doilea mandat câştigat cu acelaşi scor cu al USL: 56,67%, fiindcă bucureştenii îl simt de-al lor, iar plecarea sa din fruntea Primăriei Capitalei nu se va face cu uşurinţă. Deocamdată.

Cum s-a ajuns ca Sorin Oprescu să ameninţe poziţia de candidat la preşedinţia României a lui Crin Antonescu, fostul challenger din 2009? Mai întâi că actualul primar al Bucureştilor nu a ameninţat pe nimeni, iar zvonurile privind viitoarea sa candidatură sunt lansate de zvonaci profesionişti, aceiaşi care de la înfiinţarea USL prezic fără încetare disoluţia acesteia, cearta copreşedinţilor Antonescu şi Ponta, scăderea în sondaje sub 50%, scandaluri şi excluderi după care USL sare în aer… Deşi n-a sărit în aer, relele ursitoare îşi continuă descântecul. Poate-poate.

Dacă e democraţie, democraţie să fie

Şi apoi, nu se înţelege foarte clar de ce şi de când candidatura doctorului Oprescu e o ameninţare. Deocamdată avem următoarea stare de fapt: Crin Anonescu este candidatul declarat al USL şi nu s-a schimbat nimic după alegeri. Fireşte, discuţia asta