Cel mai vechi metrou din lume, cel din Londra, a împlinit 150 de ani de existență. Astăzi, rețeaua de metrou a capitalei britanice transportă zilnic peste trei milioane de pasageri.
În prima zi când linia Metropolitană a fost deschisă traficului de călători, 30000 de persoane s-au înghesuit să folosească serviciile pe ruta dintre Paddington și Farringdon, două stații situate la capetele de vest și respectiv de est ale centrului Londrei.
Inițial, trenurile erau trase de locomotive cu abur, ceea ce transforma călătoriile în adevărate încercări pentru pasageri în tuneluri. De abia în 1890 s-a introdus prima locomotivă electrică și ultimele locomotive cu abur au dispărut abia în 1961.
De la prima linie, dată în funcțiune acum 150 de ani, care măsura mai puțin de șase kilometri, rețeaua de metrou a Londrei s-a dezvoltat în continuu, ajungând azi la peste 400 de kilometri și 270 de stații, a treia ca lungime din lume după Beijing și Șanghai.
În primele decenii de dezvoltare, construirea de noi linii a generat haos în oraș, deoarece în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea metoda de construirea presupunea decopertarea și săparea de șanțuri.
Mii de imobile au fost expropriate pentru cauză de utilitate publică și demolate, iar traficul a fost perturbat pe străzi întregi, uneori timp de mai mulți ani.
Construcția a fost îngreunată și de nenumăratele rețele subterane de gaze și canalizare care au trebuit să fie evitate.
Dezvoltarea rețelei de metrou a contribuit la creșterea explozivă a populației, de la circa trei milioane în 1865, la peste opt milioane astăzi.
Datorită extinderii rețelei de metrou, au apărut noi suburbii, în care s-au mutat tot mai multe familii din clasa de mijloc, centrul în Capitalei rămânând să locuiască doar cetățenii foarte bogați sau cei foarte săraci.
Metroul face parte integrantă din
