Fotbalul romanesc continua sa fie paradoxal, sa lase loc de interpretari, sa ofere, pe de o parte, sperante aparent desarte pentru optimisti, iar pe de alta parte motive de ingrijorare acuta pentru pesimistii cronici. Este greu de inteles unde ne aflam pozitionati in lumea fotbalului, atata vreme cat avem doua echipe calificate in primavara europeana si totodata un set de cluburi gata de desfiintare intr-o prima liga falimentara.

Si mai ciudat este ca echipele ce ne reprezinta mai departe in cupele europene nu au ajuns in fazele superioare ale competitiilor in mod intamplator, ci prestand incantator si obtinand rezultate de mare valoare. S-au depasit chiar niste recorduri. Tot in sfera ciudatului pot include situatia dramatica in care se afla echipe de traditie ale fotbalului romanesc precum Rapid si Dinamo. Foarte bizara imi pare mie aceasta reasezare perpetua a polilor de influenta in Liga 1 pe axa Ploiesti - Giurgiu - Cluj - Ploiesti, o axa care exclude Bucurestiul, caci Steaua este mai degraba a Romaniei decat a Bucurestiului.

Este adevarat ca fotbalul de astazi nu exista fara bani si ca a trecut vremea cand lucrurile se puateau face doar dand din gura. Pana mai ieri parea suficient sa arunci cu vorbe mari pentru a deveni important, acum insa trebuie bagata mana adanc in buzunar. Nu mai asculta nimeni ce scoti pe gura daca nu scoti mai intai din buzunar. Este la fel de adevarat ca in Romania nu pare sa mai fie tentant sa se investeasca in fotbal. Cum s-a ajuns la aceasta situatie tragica intr-o tara care respira prin fotbal? Sa nu-mi spuneti ca romanii nu iubesc fotbalul ca nu va cred si am argumente solide sa va contrazic. Interesul pentru fotbal este urias, altfel televiziunile n-ar investi atata banet in meciuri disputate in diverse competitii de aiurea. Interesul si sentimentele sunt puternice insa pentru a le pastra romanii au nevo