În condiţiile declanşării campaniei electorale din Germania, oficialii europeni şi germani au căutat cu febrilitate să afişeze o mină optimistă.

Revista Der Spiegel scria, la sfârşitul anului trecut, că politicienii germani au început să promită creşterea pensiilor şi ajutoarelor sociale. Din păcate, nu a mai existat perioadă în istoria postbelică a Europei în care diferenţa dintre promisiunile electorale şi capacitatea de îndeplinire a acestora să fie aşa de mare.

Acesta este şi motivul pentru care Wolfgang Schäuble, ministrul de finanţe al Germaniei, a pregătit în secret reduceri ale cheltuielilor bugetare. "Germania trebuie să crească dras-tic impozitele şi să facă reduceri dureroase ale cheltuielilor în anii următori", mai scrie Der Spiegel, deoarece "trebuie să se pregătească pentru consecinţele crizei din zona euro".

Prăpastia dintre cuvintele şi acţiunile lui Schäuble s-a evidenţiat la scurt timp, în condiţiile în care minis-trul de finanţe al Germaniei a declarat că "ceea ce a fost mai rău a trecut" din criza zonei euro.

După trecerea în noul an, a fost rândul şefului Comisiei Europene să-şi exprime optimismul. "Cred că putem spune că ameninţarea exis-tenţială la adresa euro a fost depăşită", a declarat recent Jose Manuel Barroso.

Oare chiar aşa de uşor poate fi ignorat noul record atins de şomajul din zona euro? Un comisar din echipa lui Barroso nu pare să fie de acord. "Statele de la periferie par să fie prinse într-o spirală a scăderii economice, a creşterii şomajului şi a erodării veniturilor populaţiei", a declarat László Andor, comisarul pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune.

Ambrose Evans-Pritchard, de la cotidianul britanic The Telegraph, este mult mai tranşant. "Tovarăşe Barroso, ameninţarea existenţială la adresa euro este şomajul de masă", scrie Evans-Pritchard, care mai arată că "Europa