Bătălia pe justiţie a luat o amploare nebănuită. Judecătorii din toată ţara şi-au dat mâna şi cer demisia unui membru CSM care s-a dovedit a fi transparent poate mai mult decât ar fi trebuit. Pentru că nu cu mult timp în urmă CSM-ul era o instituţie de elefanţi care făceau şi desfăceau toate lucrurile şi promovările în justiţie pe criterii numai de ei ştiute, a venit rândul ca judecători mai tineri, cu alte mentalităţi, să acceadă în această instituţie despre care se ştia că doar există.

Danileţ nu este poate cel mai indicat judecător să facă parte dintr-o asemenea structură importantă, dar nici să dai mână cu mână şi să-i ceri demisia numai pentru că într-o formă sau alta a descris procedurile de promovare în funcţiile cele mai înalte din justiţie nu cred că ar fi cazul. Frica de MCV-ul care ne va fi cu siguranţă defavorabil nu cred că mai este suficientă pentru a pune lucrurile în făgaşul lor normal, pentru că judecătorii au luat-o razna. Ideea judecătorilor de a face presiuni publice pe un membru al CSM pentru ca acesta să-şi dea demisia mi se pare mai rea decât hotărârile aiuritoare pe care le dau uneori. Nu e nevoie de nici un raport MCV să ne spună cât de jenanţi suntem. Toată ziua tot felul de specialişti stau pe televizoare şi ne explică nouă cât de rău e să fie condus CSM-ul de un procuror. Dar că guvernul este condus de un procuror e bine?!

Nu e nevoie să fii jurist sau procuror, ci doar un om mediu educat ca să ştii ce refuzăm noi să învăţăm: un lucru simplu. Acela de a lăsa instituţiile să funcţioneze fără să mai încercăm din patru în patru ani să le împănăm cu tot felul de apropiaţi ai unuia sau ai altora din sfera politică. Trebuie să nu mai permitem anumite atitudini care fac comportamentele necuvenite să pară fireşti la noi. Spaţiul nostru public arată ca troaca de porci în care fiecare porc se înghesuie să apuce mai multă tărâţă, chia