Dacă, anul trecut, doar se uita cu "cu interes" la Partidul Popularilor Europeni (PPE), anul acesta, domnul Crin Antonescu ar intenţiona să devină coleg de grup cu doamnele acelea, care i-au tocat nervii astă vară, Angela Merkel şi Viviane Reding. S-ar putea crede că şeful PNL este uşor masochist, părăsind Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa (ALDE) - unde, după propria-i mărturisire, se simţea bine -, pentru o familie, care-l priveşte pieziş şi îl susţine pe eternul lui duşman, Traian Băsescu. Dar nu, liderul liberal nu are astfel de aplecări, ci o puternică înclinaţie spre oportunism. O eventuală încercare a PNL de a schimba tabăra politică în Parlamentul European s-ar înscrie în seria şmecheriilor româneşti, care vizează trecerea, dintr-o săritură, din barca din spate, în şalupa din faţă.

Justificările ideologice pentru afilierea liberalilor la PPE (grup de centru-dreapta, format din partide creştin-democrate şi conservatoare) oferite, în octombrie 2012, de dl Antonescu în interviul din El Mundo sunt atât de slabe, încât, văzute în contextul politic autohton, par ridicole. Astfel, el vorbea de faptul că PNL "se află mai la dreapta faţă de liberalii europeni, în general", programul său politic având multe similitudini cu cel al PPE, grupare de care se apropie şi printr-o "importantă componentă conservatoare". Dreapta liberală este însă contopită, prin contract, cu stânga social-democrată, programul lor politic situându-se după cum bate vântul electoral, iar "importanta" componentă conservatoare este poate reprezentată de Gigi Becali şi al său PNG, "creştin-democrat" în coadă, fiindcă altceva e imposibil de descoperit. Lipsa afinităţilor cu popularii europeni nu-i vor opri pe liberalii români, dacă îşi propun să li se alăture: va găsi domnul Antonescu, cel care vede, mereu, partea bună a paharului chiar şi-n asocierile toxice cu Dan Voiculescu