Mai toată lumea înjură băncile. Asta stârneşte nemulţumirea reprezentanţilor sectorului financiar: "Au fost buni banii băncilor atunci când au fost accesaţi sub formă de credit! Acum, când e de dat înapoi, cu toţii spun cât de rele sunt băncile!". Realitatea este însă aceea că lucrurile transcend această fugă de responsabilitate a debitorilor. Băncile se fac vinovate nu numai faţă de propriii lor clienţi pe care i-au împrumutat, dar şi faţă de românii care nu le-au trecut niciodată pragul. Băncile sunt cele care au conturat un model nesustenabil al economiei naţionale, ele sunt cele care au direcţionat greşit capitalul, au stat la temelia balonului speculativ din imobiliare, au escaladat la cer curba consumului de bunuri din import pe datorie, au stimulat deficite de cont curent cronice şi au ţinut aprins rugul inflaţiei.

Instituţiile de credit din România au ajutat prea puţin economia productivă, au ajutat la risipirea economisirilor prin împrumuturi neperformante acolo unde ar fi trebuit să ajute la acumularea capitalului autohton şi au antrenat comportamente perverse la nivelul participanţilor la piaţă. Debitorii s-au îmbătat cu lichiditatea pompată dinspre sistemul bancar, dar nu trebuie să uităm cine a pus cârciuma în drum. Dacă am convenit că românii au o educaţie financiară precară, nu ştim totuşi ce drac a pus băncile-mamă să îi împingă pe clienţi la cele mai nesăbuite decizii. Consum pe credit cu buletinul, leasing pentru maşina cea mai scumpă, achiziţii de locuinţe cu 2.000 de euro pe metrul pătrat şi cumpărarea de terenuri pe care nu se va construi niciodată nimic; toate acestea cad mai puţin în sarcina celor care au luat banii, cât a creditorilor despre care încă nu suntem edificaţi dacă au avut un comportament ticălos sau pur şi simplu prostesc.

Rezultatul creditării nebuneşti este o criză care nu se mai termină, rădăcini tăiate pentru o r