Revoluția docților, cum am numit eu mișcarea judecătorilor, unică în felul ei, nesperată, se petrece cu armele subtile ale legii și nu cu sticle Molotov sau spargeri de geamuri, cum fac, la revoltă, păturile de jos. Judecătorii vor să dea jos dănileții dintre ei care i-au compromis prin slugărnicie, partizanat politic și mârlănii făptuite cu și în favoarea arendașului din Deal. E o mișcare de jos în sus care se propagă iute, pe sârmele electrice ale gândului. Cum de s-a ajuns ca o dinastie nobilă, care de la regele biblic Solomon încoace, judecă și împarte dreptatea, să fie reprezentată, la vârfuri, de pleava aspaziilor și neghina hăinelilor pripășite în ea, e greu de priceput. Să urmărim acest spectacol shakespearian, profund și dramatic, până la actul final care ar trebui să proclame victoria demnității unei profesii neegalate de nicio alta.
O clătinare, fără glorie, se petrece în lumea argaților politici care, adunați în jurul lui Băsescu, și-au zis partid și chiar păreau la un moment dat partid. Gruparea, numită la început PD, membră în Internaționala Socialistă, unde s-a opus cu înverșunare să intre și PSD (noi reprezentăm adevărata stângă din România! - se băteau cu cărămida în piept pediștii lui Băsescu) a sucit-o într-o noapte. Strigătul, la fel de strident, cum este cel scos de o mâță călcată pe coadă cu automobilul, a devenit - noi reprezentăm adevărata dreaptă din România! Anexa onomastică a unui L extras din abecedar le-a conferit alonjă liberală și bâzdâc popular european. Toate mișcările, care l-ar fi făcut și pe Machiavelli să roșească, au fost ordonate de Băsescu. Partidul militar, din slugi în uniformă, a ajuns curând călare pe sacii cu bani ai țării. Ce-a făcut cu ei? Vile, yahturi, averi colosale. Când s-au isprăvit, au împrumutat alții! Miliardele de euro împrumutate s-au volatilizat și ele, cu folos zero pentru țară. Ura poporului a c
