Lacul Titicaca este cel mai înalt din lume şi totodată unul dintre cele mai misterioase locuri de pe glob. Conform mitologiei incaşe, acesta ar fi matricea de unde a apărut lumea, leagănul legendarilor fii ai Soarelui.
Aflat la graniţa dintre Peru şi Bolivia, această mare interioară se întinde pe un platou arid situat la 4000 de metri altitudine, înconjurat de vârfurile munţilor Anzi. Un lac ca oricare altul, ai spune, între numeroasele ochiuri de apă prezente în munţi. Dar nu este aşa. O brumă de mister pluteşte la suprafaţa sa, un voal de legende îi acoperă insulele şi malurile. Conform tradiţiilor locale, care se pierd în negura timpului, acest lac ar fi punctul de ancorare al unor zei primordiali, pogorâţi din cer în nave astrale, mormântul unor comori fabuloase şi al unor oraşe dispărute în adânc. Ba, mai mult, se spune, ascunzătoarea unor vizitatori veniţi din spaţiu.
O mulţime de întrebări
Originile geologice ale acestui lac au făcut să curgă valuri de cerneală şi au dat naştere la nenumărate ipoteze controversate. "Lacul misterelor”, după cum l-a numit comandantul Cousteau, se întinde pe 200 de kilometri lungime şi peste 60 lăţime, având o apă sălcie, lucru foarte ciudat la această altitudine. Geografia sa este complexă: istmuri, peninsule şi chiar insule plutitoare, formate din trestie, pe care trăiesc peste 2000 de localnici. Mai mult, pe fundul său au fost descoperite cochilii ale unor animale marine, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să afirme că lacul Titicaca a făcut la un moment dat parte din Oceanul Pacific şi a fost propulsat la această altitudine cu mii de ani în urmă, prin înălţarea geologică a Munţilor Anzi.
Sau să fie cumva rezultatul unei bruşte topiri a gheţarilor andini, acum 10.000 de ani? Sau cel al unui diluviu catastrofic despre care vorbesc legendele locale, precum ş
