Totul a început din spirit de solidaritate cu demisia doctorului Raed Arafat şi a cuprins întreaga ţară. Pe 13 ianuarie se împlineşte un an de când Piaţa Universităţii avea să se transforme în portavocea românilor şi să-şi redefinească statutul de simbol al identităţii acestora. Timp o lună ecourile protestelor de la Universitate au trecut graniţele ţării, iar mai apoi fenomenul s-a stins încet-încet. În această perioadă se împlineşte un an de când în Piaţa Universităţii din Capitală a izbucnit una dintre cele mai importante mişcări de stradă din România postdecembristă. Mii de oameni au ieşit seară de seară în stradă pentru a cere demisia Guvernului şi a preşedintelui. Violenţele din Piaţa Universităţii, din acele zile geroase de ianuarie şi februarie, au ajuns în presa din străinătate. Protestatarii au criticat maniera violentă în care jandarmii au intervenit pentru rezolvarea conflictelor iscate. Nu puţine au fost cazurile în care oamenii din Piaţă au fost aruncaţi în dube şi duşi la secţiile de Poliţie. Mulţi dintre ei au acuzat forţele de ordine că i-ar fi săltat nevinovaţi din mulţime, fără a le da vreo explicaţie.

„Când vom fi o sută de mii de oameni în Piaţă s-ar putea ca politicienii din toate partidele să ne asculte, fie din admiraţie, fie din respect sau poate chiar din teamă”

Claudiu Crăciun, lector SNSPA

„Democraţia românească are nevoie în primul rând de cetăţeni şi de abia după aceea de politicieni. Trebuie să reinventam cetăţenia. Şi vreau să vă spun că în Piaţa Universităţii exact acest lucru se întâmplă. Lăsaţi teama la o parte! Veniţi acolo! Vreau să-i salut pe cei care sunt acolo, zi de zi în Piaţa Universităţii. Chiar şi în seara aceasta au fost oameni care au protestat la minus 17 grade. Şi n-o fac pentru ei, o fac pentru dumneavoastră. O fac pentru a vă da speranţă, o fac pentru a crea solidaritate. (..) Le mulţumesc c