Dacă peștișorul de aur ar fi prins de politicienii, oamenii din administrație, din ”societatea civilă” și alți oameni de bine din Alba Iulia, aceștia ar avea 4 dorințe: Alba Iulia să devină capitală culturală europeană, capitală a regiunii din care va face parte cândva, ”cealaltă capitală” și, mai recent, ”a doua capitală” a României. Capitală ”de suflet” (orice ar fi însemnând asta) este deja, nu-i așa?
Vizionari cu toții! Atât de multe strategii și programe și doar un oraș în care să le aplice! Am și eu o idee și aș dori să semnați în gând o petiție pentru ea. E foarte bună și ne ajută să nu mai fim nevoiți să alegem atât de greu ce fel de capitală va fi Alba Iulia în viitor: cartierul Cetate să fie capitală a regiunii, Bărăbanțul capitală culturală, în timp ce Oarda și Miceștiul n-au decât să își împartă între ele statutul de ”cealaltă capitală” și ”a doua capitală”.
Nu doresc să ironizez aceste proiecte ale unor oameni probabil bine intenționați, chiar dacă tentația este foarte mare, dată fiind superficialitatea lor. Însă consider că toate aceste proiecții imaginare ale unui oraș capitală a ceva, pe care politicienii ni le servesc cu atâta ușurință, sunt doar expresia unui gând ascuns sau mărturisit doar în grupurile apropiaților.
Sunt expresia unei angoase care îi bântuie pe toți, aceea că, după regionalizare, Alba Iulia va deveni un oraș mort: fără industrie, fără servicii medicale, fără instituții publice (în care acum lucrează oameni)… Un oraș de peste 50.000 locuitori, neatractiv pentru investitori (care nu prea pun preț pe faza cu capitală de suflet, simbolică, orașul Unirii, Mihai Viteazul etc). Un oraș care nu își găsește identitatea între Cluj și Sibiu și care, în regiunea din care face parte este pe locul 4-5. Un oraș din care populația activă va încerca să plece.
În acest context, este trist că proiectele ”capitale” sunt doar e
