Primul iPhone a fost prezentat în ianuarie 2007, împreună cu primul iOS. Acesta a fost momentul în care smartphone-ul a captat interesul oamenilor şi n-a mai fost un simplu produs preferat de un număr restrâns de utilizatori. iOS s-a schimbat prea puţin în şase ani, dar a fixat treptat unele lucruri care au devenit indispensabile.

În 2007, când primul iPhone a fost lansat, erau disponibile câteva alternative. HTC avea modelul TyTN II, HP seria iPAQ, care veneau cu Windows Mobile de la Microsoft, şi Palm avea seria Treo, terminale care foloseau atât Windows Mobile, cât şi Palm OS. Iar Research In Motion (Blackberry) avea propria sa nişă: oamenii de afaceri care se bazau pe serviciile sale de e-mail şi securizarea datelor.

Din punct de vedere tehnic, acestea erau dispozitive la fel de bune, sau mai bune, decât iPhone. Dar Apple a venit cu un avantaj destul de mare: iPhone OS (mai târziu devenit iOS).

Cât despre Nokia, liderul de la acea vreme, acesta avea dispozitive de top care erau atât smartphone-uri, cât şi telefoane obişnuite. N95 şi apoi N95 8GB au fost telefoane vedetă care, într-un format clasic, fără ecran tactil, ofereau funcţionalităţi asemănătoare unui smartphone. Iar N810 era o mini-tabletă, mai mult un experiment, dotată la fel de bine ca un iPhone. Sistemul de operare al acesteia era un Linux modificat.

Primul iPhone OS: minusuri inexplicabile, dar şi excelenţă pentru lucrurile de bază

iPhone-ul din 2007, împreună cu iPhone OS, venea cu o listă mai mare de lipsuri decât cea de funcţionalităţi noi. Dar aceasta este, în general, deviza Apple: ceea ce merge, să meargă bine. Astfel, iOS 1.0 era primul sistem de operare cu tastatură integral virtuală, cu doar un buton pentru navigare, ecran mare (3,5 inci), capacitiv şi capabil de multitouch, un browser asemănător celui de PC, şi câteva aplicaţii, printre care: Vreme, Burs