După cum s-a minunat, public, ai impresia că ministrul Stroe a trăit până acum pe o altă planetă, pe care veştile despre ce se întâmplă în poliţia română n-au ajuns decât după „incidentul” de la Olt. Deşi acesta nu mi se pare a fi cel care ilustrează în modul cel mai sugestiv condiţia unei instituţii care ar trebui să fie una esenţială pentru statul de drept. Dacă nu şi-a imaginat până acum că poate să existe atâta „golănie” în sistem, domnul ministru va avea tot timpul să se obişnuiască cu acest aspect.

Dar de unde s-a plecat? De vreo două săptămâni face vâlvă o întâmplare de prin judeţul Olt: o poliţistă şi-a înjunghiat şeful care o hărţuia sexual în cel mai explicit mod cu putinţă. Nu doar că se bucura personal de favorurile obţinute cu forţa, dar îi mai şi dădea „misiuni” în care era pusă la dispoziţia colegilor, şefilor şi chiar a unui procuror. Iar asta se întâmpla de peste un an.

De ce a suportat femeia acest calvar atâta timp, probabil că vom afla în cursul anchetei care va aduce la lumină şi aspecte mai puţin de înţeles (soţul poliţistei care, ocazional, mai spărgea locuinţe, era la curent cu „obligaţiile” soţiei). Dar dacă aceste lucruri păreau a fi de înţeles pentru ministru, de neînţeles a fost comportamentul şefului judeţean al poliţiştilor care, atunci când a fost chemat la anchetă şi-a luat concediu medical. Adjuncţii lui şi-au cerut şi ei, urgent pensionarea. Acest act de insubordonare n-ar fi trebuit să-l mire pe Stroe. El este consecinţa directă a conivenţei dintre poliţişti, care şi-au confecţionat un statut al poliţistului care-i pune la adăpost de răspunderi disciplinare, adoptat cu entuziasm de şefii de la M.I. cu gândul că le este folositor şi lor. Ca să dai afară un şef de serviciu care nu-şi face treaba este aproape imposibil, iar în final acesta se va alege, în loc de sancţiuni, cu o pensie anticipată babană, pentru care lucrează