Victor Ponta vrea sa introduca si la noi discursul asupra starii natiunii, o traditie care la americani are o vechime de peste 200 de ani si este prevazuta in Constitutie, fiind inaugurata de George Washington, care a rostit primul discurs "despre starea natiunii" la 8 ianuarie 1790, la New York, capitala Statelor Unite la acea vreme.
Intrucat atributiile si rolul presedintelui SUA seamana mai degraba cu puterile pe care le are la noi premierul, inteleg tentatia lui Victor Ponta de a ramane in istorie drept omul care a implementat in Romania celebra adresare a presedintelui american catre natiune.
Dincolo de noutatea practicii, ea ar trebui sa devina obligatorie de acum mai ales datorita transparentei si onestitatii catre care ii impinge pe politicieni. Si, nu in ultimul rand, chiar si pentru responsabilizarea pe care ar trebui sa o determine in randul celor care isi vor asuma rostirea.
Ideea nu e rea deloc, mai ales ca premierul ne-a anuntat ca discursul nu va viza infierarea "grelei mosteniri", ci va fi mai cu seama "o prezentare cu o perspectiva de patru ani, ce bani sunt in 2013, dar care sunt proiectele pe care le incepem in 2013 si putem sa le terminam in functie de alocarile multianuale".
Cum discursul de la investitura din Parlament a fost mai degraba o dare de seama poetica despre trecutul apocaliptic si cat de bine ar fi sa fie bine de acum incolo, fara niciun plan concret mediu sau lung, fara termene si fara cifre, e salutar anuntul lui Ponta de a prezenta concret si in detaliu care sunt planurile Guvernului pentru urmatorii patru ani.
In Statele Unite ale Americii, sintagma "starea natiunii" a fost folosita pentru prima oara abia in 1935, de catre Roosevelt, intrucat pana atunci discursul presedintelui era intitulat "Mesajul anual al presedintelui catre Congres".
Desi Victor Ponta nu
