Corectarea scurgerii timpului (trecerea de la calendarul iulian - stil vechi, la calendarul gregorian - stil nou), care în ţara noastră s-a făcut abia în anul 1924, a avut în vedere, aşa cum spune etnograful Mihai Camilar, „doar soarta sfinţilor, nu şi cea a omului de rând, care a fost dezmoştenit de cel mai important instrument de măsurare seculară a timpului calendaristic”.

Datini şi obiceiuri care fac noaptea dintre ani mai misterioasă

„În România - scrie el în lucrarea - şi poate mai mult decât în alte părţi în Bucovina, multe localităţi au rămas credincioase vechiului stil, locuitorii numindu-se stilişti. Aşa că, sate din comunele Brodina, Moldoviţa, Vatra Moldoviţei, Izvoarele Sucevei, Moldova Suliţa, Breaza, credincioşii din Bogdăneşti, Lipoveni, Brăieşti, Slătioara, Boteşti, Brădăţel, parte din cei ai Cârlibabei, puţini din Gura Humorului, precum şi grupuri de populaţie şi din alte sate sărbătoresc Anul Nou pe data de 14 ianuarie, conform tradiţiei ancestrale”. În aceste sate s-au păstrat datini şi obiceiuri care fac noaptea dintre ani mai misterioasă.

Ritualuri de fertilitate, „Vasilica” - uratul şi capul de porc „frumos împodobit cu panglici şi flori”

Etnograful bucovinean spune că, „înainte vreme, în ajunul Anului Nou aveau loc diferite ritualuri de fertilitate”, precum cel care viza un pom care nu a rodit, în jurul căruia se desfăşura un fel de înfruntare între doi tineri, unul dintre ei simulând tăierea pomului cu securea, celălalt împotrivindu-se şi prinzându-se chezaş (garant) că pomul cruţat va rodi în anul următor.

Un alt obicei practicat mai ales în satele de munte era „Vasilica”, obicei în care cei care mergeu cu uratul duceau pe o tavă „un cap de porc frumos împodobit cu panglici şi flori” (obicei practicat de populaţia săracă,