Atunci când facem o alegere, fie că suntem 100% conduşi de raţiune, sau de sentimente ( aşa considerăm noi), există ceva mai mare şi incontrolabil de noi care ne determină să luăm respectiva decizie.

Teoria mesajelor subliminale a fost iniţiată de doctorul austriac Poetzl, în 1917. Acesta s-a folosit de un instrument numit tahitoscop pentru a vedea cum reacţionează subiecţii la stimulii primiţi în fracţiuni de secundă. Iar rezultatul a fost uimitor: oamenii au reacţionat în conformitate cu informaţiile primite în subconştientul lor, dar pe care le credeau a fi făuriri ale propriilor minţi.

Experimentele doctorului Poetzl arată cât de uşor poate fi folosită tehnologia video pentru a le induce oamenilor păreri şi reacţii. Televiziunea favorizează transmiterea unor mesaje care pot ocoli în mare măsură cenzura raţiunii.

Modul în care evoluează în prezent industria publicităţii a permis folosirea mesajelor subliminale prin viteza de schimbare a cadrelor sau folosirea efectelor tehnice pentru a avea un rezultat identic cu tehnicile iniţiale.

Aldous Huxley, în cartea "Întoarcerea în minunata lume nouă", arată ca efectele propagandei subliminale sunt amplificate mult în condiţiile creşterii stresului şi a corelării acestei metode cu aceea a persuasiunii prin asociere. Aşa că pe de o parte, creşterea stresului scade nivelul atenţiei şi capacitatea de analiză şi discernamântul, pe de altă parte, asocierea deviază atenţia către alte mesaje, care produc o anumită plăcere, ceea ce favorizeaza penetrarea subconştientului de mesajul ce constituie adevăratul obiect al propagandei publicitare.

Astfel, atunci când urmăriţi reclamele sau filmele, fiţi atenţi la detaliile poziţionate în câmpul vostru vizual, ce se află în fundal, ce se găseşte în prim plan - toate aceste lucruri nu sunt alese la întâmplare, ci sunt aşeza