La Zamora, între zăpezi
- Cu regretul de a nu fi stat faţă în faţă, la o ceaşcă de ceai fierbinte cu scorţişoară, îţi voi pune prin telefon întrebările pentru interviul pe care ţi-l iau. Ştiu că eşti la munte, cu familia ta. E zăpadă, e frig, e iarnă adevărată?
- E un loc absolut de vis! Casa noastră se află în Zamora, pe un deal plasat pe partea opusă vârfului Caraiman, pe care se află celebra Cruce a Eroilor Neamului. Şi chiar din patul meu, din dormitor, am o perspectivă complet neobturată asupra muntelui şi a Crucii. Ceea ce - dintr-o dată - aşează orice gând pe un alt fundament! În zona aceasta nu există decât case de munte, cu o arhitectură de bun simţ, care nu-ţi violentează privirile în nici un fel, nu sunt blocuri deloc, nu există nimic care să-ţi amintească de traiul citadin. Zamora e un sătuc în care vara auzi dimineaţa cocoşii cântând, iar seara, tălăngile văcuţelor care se întorc de la păscut. Există şi un râu care susură în vale şi unde merg cu Luca, fiul meu, să ne jucăm cu picăturile de apă colorate, prin refracţia luminii, în toate culorile curcubeului. Iar iarna, în Zamora, poţi să te bucuri de plimbări cu săniile trase de căluţii sătenilor. De altfel, acesta este mijlocul de transport preferat atunci când suntem binecuvântaţi cu zăpadă din belşug. Oricum, şi în restul timpului, când vii aici, uiţi de maşină. Aici lumea merge pe jos... Îţi spun sincer: acesta este un loc care mi se pare ieşit din timpul nostru! Şi e aşa de bine! Şi e atâta pace! Oamenii se cunosc între ei, se salută pe stradă, conversează când se întâlnesc la cumpărături sau în părculeţul unde şi eu merg cu Luca, sau la biserică... A! Iată un alt motiv pentru care iubesc acest loc: casa noastră se află la cinci minute distanţă de castelul Cantacuzino, care de curând a devenit muzeu şi are şi un mic restaurant unde poţi să bei o cafea sau să iei masa a
