La 10 ianuarie 1863, s-a inaugurat la Londra o initiativa indrazneata pentru acea vreme: o linie de transport amplasata in subteran.
Era primul metrou din lume, construit in intregime din lemn, asezat imediat sub nivelul strazii si actionat de locomotive cu aburi. Linia era de fapt un sant acoperit, cu o lungime de 6,5 km.
Dezavantajele locomotivei cu aburi
Este greu sa ne inchipuim astazi cum era atmosfera in acest tunel subteran, unde locomotivele evacuau pe cos fumul rezultat din arderea carbunelui si impingeau in afara aburii, eliminati sub presiune de pistoanele in miscare.
Ventilatoare puternice, amplasate din loc in loc, aveau rolul sa evacueze, pe cat posibil, aceasta aproape irespirabla atmosfera, deversand-o direct in strada, unde se imprastia deasupra orasului.
Lumea nu numai ca suporta, dar era chiar in admiratie. Se inregistrau aproape 30.000 pasageri pe zi, in trenuri care plecau din zece in zece minute. Parea un miracol menit sa rezolve infernala problema a circulatiei rutiere centrale, in orasul care in acea vreme numara nu cu mult peste 2 milioane locuitori.
Trebuie sa tinem seama de faptul ca infernala circulatie rutiera se desfasura in conditiile cand inventia automobilului nu se patentase inca. Se circula cu mijloace trase de cai, care creau o invalmasala incomparabila cu circulatia "bara la bara" de astazi.
Succesul a determinat extinderea retelei care, in 1880, transporta deja 40 de milioane de pasageri pe an, iar traseele erau in extindere. In 1890, a fost inaugurata prima linie de metrou electrica, al carei succes a determinat electrificarea rapida a intregii retele executate pana atunci.
Calatorilor li se parea o performanta de top sa circule intr-un subteran cu aer curat, fara fum si aburi.
Metroul bucurestean
Exemplul Londre
