În toamna anului 2011, dispariţia celor 73 de kilograme de uraniu de la sucursala din Ştei a Companiei Naţionale a Uraniului, dezvăluită în pemieră de BIHOREANUL, a declanşat anchete încrucişate ale mai multor instituţii. Poliţia, SRI-ul, Ministerul Industriilor, Comisia Naţională pentru Controlul Activităţii Nucleare au încercat, toate, să afle modul în care, dintr-o unitate de acest calibru, pot să dispară materiale atât de periculoase pentru sănătatea publică, fără a se şti când şi cum.
Ei bine, cu toată străduinţa afişată de autorităţi, cazul a rămas tot nerezolvat, singurul mustrat fiind directorul sucursalei, Florin Dobra, care s-a ales cu sancţiuni administrative şi, în final, şi-a dat demisia. Cât despre răspunderea penală, BIHOREANUL a descoperit că dosarul deschis pentru sustragere de materiale radioactive a fost clasat în arhiva Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor cu menţiunea AN. Adică autori necunoscuţi...
Buncăr prădat
Pe 26 octombrie 2011, un eveniment grav şi fără precedent s-a petrecut la Ştei: 73 de kilograme de minereu de uraniu au dispărut fără urmă de la Sucursala Ştei a Companiei Naţionale a Uraniului (CNU), cunoscuta Moară 4 din zona industrială a oraşului. Era vorba de 8 cilindri metalici umpluţi cu minereu de uraniu în formă naturală, aşa-zise "etaloane" folosite pe vremuri de mineri la calibrarea staţiei care măsura radioactivitatea vagoanelor cu minereu expediate de la mina Băiţa-Plai.
După închiderea galeriilor, în 2008, fiind surse de radiaţii ionizante, etaloanele au fost adăpostite într-un buncăr special din beton cu uşă metalică şi închis cu lacăt, care ar fi trebuit să beneficieze de măsuri de protecţie speciale. Acest aspect a fost, însă, complet neglijat. Aşa că în momentul în care angajaţii CNU Ştei au intrat în buncăr ca să scoată materialele radioactive pentru a le transfera la baza din Feldioara a c
