Cine are condeiul apasa pe tragaci. Razboiul e mai profitabil decat pacea, iar vrabia abuzului de libertate nu se da nicicum din mana pentru cioara vopsita de pe gardul libertatii de exprimare.

I se pare cuiva bizar ca, in timp ce gazetele romanesti isi duc existenta fara o lege a presei, radiourile si televiziunile fac slalom cu avocati printre prevederi legale pentru a le infatisa telespectatorilor marele balci al ororilor de zi cu zi? Este fireasca existenta unui consiliu national al audiovizualului strunit cu haturi politice, dar servind interesului public, a carui menire teoretica e de a regla balanta libertatii de exprimare, dar care, nu o data, a dovedit slabiciuni in a gestiona excesele produse la scara industriala de uzinele in care se fabrica imaginile miscatoare? Cine considera ca bizarul, nefirescul si exagerarea reprezinta dominanta peisajului jurnalistic romanesc are, banuim, un sambure de dreptate. O privire, chiar superficiala, asupra legislatiei romanesti care, zice-se, reglementeaza activitatea mijloacelor de informare in masa arata cat de salbatica si cat de periculoasa este vietuirea in Mass-Media, adica in Tara Nimanui; terra incognita in care libertatea fara frontiere se invecineaza cu cea mai apriga cenzura (impusa, de regula, de tot felul de interese). Exemple care sa vina in sprijinul afirmatiei se gasesc. Anul trecut, la inceput de iulie, prin legea 95/2012 a fost abrogata Legea presei din Republica Socialista Romania (nr. 3/1974). In sfarsit, dupa 23 de ani de libertate de expresie, perioada in care jurnalistii au preschimbat limba de lemn in limbaj buruienos, cineva s-a trezit din somnul ratiunii si a bagat de seama ca libertatea de exprimare, Graalul democratiei, are, pentru presa de la noi, temei legal de tip leninist. Anularea mai mult decat tardiva a unei legi anacronice nu a facut decat sa arate ca naravurile, ca tot raul vechi