În 12 ianuarie se împilnesc 15 ani de când România a semnat, la Paris, alături de alte 19 state europene, Protocolul privind interzicerea clonării umane – primul text de drept internaţional constrângător elaborat în acest domeniu. Rămâne de văzut cât va fi menţinută în vigoare această interdicţie. Recent, laureatul Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2012, John B. Gurdon, declară că părinţii care îşi pierd copiii în accidente vor putea, în 50 de ani, să cloneze „copii” ale acestora. Poziţia Bisericii este foarte clară în ceea ce priveşte clonarea umană, indiferent dacă aceasta este reproductivă sau terapeutică: „Nu este bine să ne jucăm de-a Dumnezeu”.

Va deveni SF-ul realitate?

„Clonarea umană va de­veni realitate în 50 de ani”,sus­ţine John B. Gurdon, laureat al Premiului Nobel pentru Fizio­logie sau Medicină în 2012, pre­miat pentru descoperirea faptu­lui că celulele mature pot fi re­programate pentru a deveni plu­ripotente. Savantul britanic a declarat pentru BBC că părinţii care îşi pierd copiii în accidente vor putea, în 50 de ani, să clone­ze „copii” ale acestora. Cerce­tătorul, care a început studiul clonării în anii ‘50, pe broaşte, şi care a contribuit la „naşte­rea” celebrei oi clonate, Dolly, în 1996, prezice că, în aproximativ jumătate de secol, şi clonarea u­mană va fi posibilă. Chiar da­că acest fapt va ridica impor­tante probleme etice, deţinăto­rul permiului Nobel estimează, citat de Bussiness Insider, că atâta timp cât tehnica clonării va aduce contribuţii medicinei, cu timpul, oamenii o vor accepta.

Printre argumentele cu ca­re John B. Gurdon încearcă să determine omenirea să accep­te clonarea, se numără şi ferti­lizarea in-vitro. Acesta amin­teşte că şi transferul embrio­nar a fost privit la început cu foarte multă suspiciune, însă a fost îmbrăţişat după naşterea lui Louise Brown, în 1978, pri­mul copil