Desemnarea candidaţilor pentru alegerile prezidenţiale reprezintă principala miză a scenei politice din 2013. Fiecare formaţiune politică ar dori să-şi impună propriul candidat, dar în balanţĂ sunt puse susţinerea din sânul partidului sau alianţei, dar şi popularitatea de care se bucură în rândul electoratului.

Sorin Oprescu, Emil Boc, Victor Ponta, Crin Antonescu, Mihai Răzvan Ungureanu sunt cele mai importante nume care au apărut în acest context. Primarul Capitalei încă nu şi-a manifestat direct dorinţa de a candida şi nici nu a fost propus de un partid, dar stă foarte bine în sondajele de opinie. Crin Antonescu se bucură de susţinerea USL, chiar dacă popularitatea sa este într-o uşoară descreştere. Victor Ponta a încercat să pună capăt zvonurilor din sânul PSD anunţând că o candidatură a sa la alegerile pentru Preşedinţie este posibilă în 2019 sau 2024. Emil Boc revine în forţă în PDL fiind propus pentru alegerile de anul viitor de mai mulţi membrii marcanţi ai partidului. Mihai Răzvan Ungureanu încearcă să construiască un profil al candidatului dreptei, fiind evident că acesta îi seamănă destul de mult: "Nu poate fi contestat de nimeni faptul că în momentul în care există un proiect articulat al tuturor forţelor politice din dreapta, el trebuie să conţină şi definirea nominală a candidatului la prezidenţiale pentru 2014 (...). Forţa Civică se va pronunţa pe aşa ceva, PDL se va pronunţa pe aşa ceva, sunt convins că şi PNŢCD, care are reprezentanţi în Parlament, se va pronunţa pe aşa ceva. Ceea ce contează din punct de vedere tactic este ca numele candidatului la prezidenţiale să întrunească majoritatea opţiunilor celor care se află şi votează curent cu dreapta şi se află cu preferinţe în centru dreapta. Nu poţi merge spre candidatură cu persoane care nu au o pregătire cât de cât relevantă faţă de atributele constituţionale ale preşedintelui. Ce se remarcă î