- Termen nebulos, prin necunoaşterea conţinutului său, "regionalizarea” îi sperie pe români, care înţeleg prin ea mai degrabă un risc, o dispersare a ţării, într-un moment când ea îşi pierde identitatea şi are nevoie maximă de coeziune, de "ţinere la un loc”. La ce să ne aşteptăm în cazul când fenomenul se va produce?
- Faptul că regionalizarea generează astăzi temeri şi incertitudini se datorează absenţei unui proiect coerent şi a unei dezbateri naţionale ample şi informate pe această temă. Autorităţile trecute şi prezente nu ne-au oferit însă până acum decât schiţe de proiecte, care au fost deformate de o dezbatere publică partizană. La baza lor nu stau însă preocupări legate de coeziunea naţională, ci doar interesele financiare şi de putere ale politicienilor.
Pornind de la necesitatea administrării eficiente a fondurilor europene, preşedintele Băsescu a propus crearea a 8-10 regiuni, desfiinţarea judeţelor şi întărirea primăriilor. Proiectul său a fost blocat însă de UDMR în fosta coaliţie de guvernare, cu acordul tacit al PDL, care se temea că va pierde reţelele de influenţă şi interese consolidate la nivel judeţean. Din acelaşi motiv, nici PSD nu propune desfiinţarea judeţelor, ci crearea regiunilor ca un nivel administrativ şi birocratic suplimentar, cu costuri considerabile pentru contribuabili. Mai mult, probabil pentru a nu-şi supăra atotputernicii baroni locali, premierul Victor Ponta a lansat o idee năstruşnică şi profund antidemocratică, şi anume, alegerea membrilor şi preşedinţilor viitoarelor consilii regionale de către actualii primari, procedeu care nu poate decât să întărească autoritatea clanurilor constituite la nivel local. Astfel, nu consiliile regionale vor controla autorităţile locale, ci ele însele vor fi controlate de baroni. Dar cine să vorbească despre toate acestea, când televiziunile - devenite din păcate
