În romanul său “ţara uitată de timp”, Xavier-Marie Bonnot spulberă o prejudecată: aceea că un poliţist trebuie doar să fie perfect ancorat în realitatea înconjurătoare, astfel încât în orice moment să poată acţiona cu eficienţă împotriva fărădelegii.
_____________________________________
Michel de Palma, – poreclit “Baronul” –, poliţist din Marsilia, este un profesionist remarcabil, având la activ multe anchete duse la bun sfârşit. Deşi e în pragul ieşirii la pensie, rămâne la fel de energic şi eficient în tot ce întreprinde. Dar e atipic. De pildă, spre deosebire de colegii săi mai tineri, împătimiţi de rock, el ascultă în extaz CD-uri cu muzică de operă. Cunoştinţele sale în acest domeniu îi permit să analizeze cu exactitate diferenţele între diverse interpretări şi să emită judecăţi de valoare pertinente după ce participă la spectacole cu opere de Verdi sau Puccini.
Dar Michel de Palma este îndrăgostit şi de oraşul în care trăieşte. În clipele de răgaz se uită la navele care intră sau ies din port, visând la croaziere pe mări cu propria sa ambarcaţiune. Cunoaşte în detaliu clădirile pe lângă care trece zilnic, aspiră cu nesaţ aromele din prăvălii, se bucură când bate mistralul, devine nostalgic văzând cum construcţii din beton şi sticlă iau locul altora vechi. În timp ce macarale huruie, foreze fac aerul să vibreze, lui îi răsună în urechi faimoasa arie din “Madama Butterfly” de Puccini: “Un bel di, vedremo/Levarsi un fil di fumo/Sull’estremo confin del mare”.
Tocmai la final de carieră, unui astfel de poliţist neobişnuit îi este încredinţat un caz care i se potriveşte ca o mănuşă, deoarece îl plasează într-o lume elevată. Nonagenarul doctor Fernand Delorme este omorât cu o săgeată de trestie în propria sa locuinţă, unde adăpostea măşti, arme, statuete, cuţite de os din Noua Guinee. Nu peste multă vreme are loc o altă crimă. D
