Există o diferenţă între papionul lui Lionel Messi şi cel al lui Cristiano Ronaldo. Specialiştii în vestimentaţie au analizat deja situaţiunea după priceperea lor.
Experţii în accesorii sunt de părere că papionul cu buline al lui Messi, special realizat pentru el de o cunoscută casă de modă, este mai jucăuş, mai adolescentin, copilăresc aproape, pe când acela al celuilalt Ronaldo este de o splendidă, dar falsă, sobrietate. Diferenţa este, orice s-ar spune, substanţială.
Fără să fiu specialist în alt stil decât stilul cu care oamenii îşi poartă vocaţia, pot să depun mărturie că Lionel Messi este mai demn în talantul său, deşi domină de jumătate de deceniu fotbalul planetar, ba chiar intergalactic, iar Al Patrulea Balon de Aur consecutiv nu este decât un preludiu de gală pentru Al Cincilea. Dezamăgirea voit aristocratică (în fond, o trădare a cartierelor mărginaşe) a celuilalt Ronaldo în faţa acestei realităţi este, totuşi, groaznic de omenească. Între un copil-minune care-şi refuză maturizarea şi un bărbat fatal, deşi efeminat, la fel de talentat ca întâiul, contemporanii preferă copilul. Este una dintre rarele opţiuni ale contemporanilor cu care pot fi de acord.
Cristiano Ronaldo îşi joacă fotbalul cu emfaza omului conştient de geniul său (există, chiar şi într-un sport atât de popular, geniu). Este ca un actor care nu poate continua fără aplauze. Este, deci, un cabotin în înţelesul secund al cuvântului: trăieşte teatral, ca şi cum propria valoare nu i-ar fi niciodată suficientă.
Lionel Messi, dimpotrivă, îşi este egal. Dacă veţi accepta că fotbalul poate fi şi o artă, iar unei arte îi este îngăduit să aibă esteţi perfecţi, veţi fi de acord că Marele Leo este un asemenea estet. Multe s-au spus despre ultimul şi viitorul Balon de Aur, deşi ar fi fost suficientă această frază a lui Tito Villanova, atât de lucid în contra dramei personale: „Marea
