O categorie până la urmă marginală în sistemul de control al statului totalitar, informatorii Securităţii au ajuns să poarte în ochii multora principala vină pentru abuzurile comise în cei 45 de ani de comunism românesc. Mai mult, autorii unor acţiuni condamnabile par să trezească un interes minor, în timp ce acuzaţiile se îndreaptă, paradoxal, spre unele dintre victimele aparatului represiv. În urma studiului a sute de dosare din Arhivele Securităţii, Gabriel Andreescu încearcă să arate cât adevăr şi câtă manipulare sînt în acuzaţiile aduse unor bine-cunoscuţi oameni de cultură români, ale căror cazuri au constituit de multe ori subiect de polemică aprinsă. Volumul său oferă cititorului asaltat de informaţii contradictorii, care discreditează procesul deconspirării, o cheie de interpretare a unor personaje şi situaţii controversate.

Gabriel Andreescu este conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. A militat pentru respectarea drepturilor omului încă sub regimul comunist, fiind unul dintre disidenţii care s-au opus deschis lui Ceauşescu şi regimului său autoritar. Începând cu anul 1990 a iniţiat înfiinţarea unor organizaţii nonguvernamentale, printre care Comitetul Helsinki Român, Centrul de Studii Internaţionale, Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă. Este director al Noii Reviste de Drepturile Omului. De acelaşi autor, la Editura Polirom au mai apărut: Solidaritatea alergătorilor de cursă lungă (1997); Locurile unde se construieşte Europa. Adrian Severin în dialog cu Gabriel Andreescu (2000); Ruleta. Români şi maghiari, 1990-2000 (2001); Naţiuni şi minorităţi (2004); Reprimarea mişcării yoga în anii '80 (2008); L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă (2009). A editat Naţionalişti, antinaţionalişti. O polemică în publicistica românească (1996), Problema transilvană (în colaborare c