Doi părinţi din Gurahonţ nu şi-au pierdut după 17 ani speranţa că îşi vor strânge în braţe fiul dispărut. Cu ajutorul unei fotografii făcute în preajma zilei în care l-au văzut pentru ultima dată, aceştia au apelat la ajutorul poliţiştilor pentru a redeschide cazul. Concret, un ofiţer criminalist din Oradea, specializat în realizarea portretelor a reuşit pe calculator să întocmească după o fotografie mai veche, portretul actualizat al băiatul dispărut, care în ziua de azi ar trebui să fie un tânăr în putere, în vârstă de aproape 24 de ani. Astfel, mama şi tatăl său speră ca cineva să-l poată recunoaşte ori poate chiar el să se vadă şi să afle că este căutat iar astfel cu toţii să se reîntâlnească.

Pentru familia tânărului, agonia a început în primăvara anului 1996, în luna aprilie, cu patru zile înainte de aniversarea fiului lor ce urma să împlinească pe atunci şapte ani. Era un copil obişnuit, din Gurahonţ căruia îi plăcea să iasă la plimbare, să se joace cu alţi copii. Ultima dată l-au văzut părinţii într-o dimineaţă în care le-a spus că merge să se plimbe cu bicicleta şi să culeagă iarbă pentru că avea un iepuraş. „Îi plăcea foarte mult să se plimbe cu bicicleta, era plăcerea lui. În ziua în care a dispărut a plecat cu un vecin, un alt băiat de 13 ani. Pe drum însă, celuilalt băiat i s-a defectat bicicleta şi a încercat să repare lanţul vreo 20 de minute. Băiatul meu nu a mai avut răbdare să-l aştepte şi a plecat înainte. Apoi a venit cineva şi mi-a spus că a înţeles că fiul meu a căzut în Criş şi s-a înecat. Am crezut că înnebunesc atunci. Au fost zile întregi de căutări. Au fost scafandrii, au căutat peste tot în apă, stăteau atâta timp cât buteliile aveau oxigen. După vreo patru zile mi-au spus, doamnă dacă vreţi mai căutăm cât ne chemaţi dar vă spunem sigur că fiul dumneavoastră nu este în apă. Abia apoi am aflat că a fost văzut ieşind pe bicicletă