Numele Botoşani apare menţionat pentru prima oara în Letopiseţul Ţării Moldovei al lui Grigore Ureche. Oraşul a avut o importanţă deosebită de-a lungul secolelor.
Numele oraşului este legat de evenimentele din anul 1439 când "au venit tatarii şi au prădat şi arsu târgul Botoşanii". El îsi trage numele, potrivit unor cercetari, de la un boier pe nume Botaş, care a trăit pe aceste meleaguri. De altfel, cea mai veche pecete cunoscuta pâna acum, a Botoşaniului care avea drept marca un păun cu coada răsfirată, poartă inscripţia "Pecetea târgului Botaş".
Amplasat la o mare raspântie de drumuri de interes continental , unul care lega porturile Marii Baltice, prin Liov, cu porturile de la gurile Dunării şi de pe ţărmurile Mării Negre, altul ce trecea peste Carpatţi legând oraşele din Transilvania cu Europa Orientală încrucişându-se la Botosani, târgul Botosanilor a devenit în scurt timp unul dintre centrele comerciale ale Moldovei. O mare dezvoltare economică o are târgul începând cu secolul al XV-lea. Dezvoltarea pe care o cunoaşte comerţul aduce oraşului venituri însemnate, iar prima pecete a oraşului simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumparate cu bani din venitul târgului. "Din vremea lui Stefan cel Mare si pâna catre secolul al XVIII-lea la Botoşani au existat impunatoare curţi domneşti, loc de popas şi odihnă pentru voievozii Moldovei. Botoşanii nu au fost cetate ci târg deschis, fără ziduri", a declarat Gheorghe Median, istoric Muzeul Judeţean Botoşani.
Istoric în date
1439 – prima atestare documentară
1551 – Biserica „Sfântul Gheorghe“ este ctitorită de doamna Elena, soţia domnitorului Petru Rareş
1552 – Biserica „Adormirea Maicii Domnului“, cu acelasi ctitor, doamna Elena
1670 – apare cea mai veche pecete a târgului pe un document
1759, 28 decembrie – este înfiinţată cea mai veche „Şcoală domnească“
18
