- Comentariu - nr. 7 / 11 Ianuarie, 2013 "Bunicule, de ce cei din tarile membre ale UE ne privesc pe noi, romanii, cam de sus in jos? Cand aud ca esti roman, intorc capul”? "Mai baiete, pe noi, Cel Mare si puternic ne-a asezat in bataia vanturilor. Bunul Dumnezeu a cautat printre popoare si a mai gasit o mana de samanta, pe care a semanat-o deasupra Carpatilor, iar in jur ne-a dat ce a ramas de la altii si a spus: «Va dau rabdare multa si va veti numi romani, si vita voastra sa dainuiasca pana la vointa mea!»”. Cu voia Lui, de mii de ani aparam acest pamant. Nepoate, au fost timpuri cand dadeam mana cu Europa, de la egal, si, uneori, chiar mai sus, atunci cand Romania a fost "Granarul Europei”. Vapoarele tarilor industrializate faceau coada prin porturile romanesti. Cand Romania era "Granarul Europei”, pamantul se ara cu boii, cu caii si cu vacile. Plugarul, la ora 5, era in brazda, cu camasa si izmene albe, la mijloc cu brau, facute din canepa. La seceratul graului, feciorii, fetele, tineretul cu secera pe umar si cu ulciorul cu apa in mana, iia, tesuta din fir de in, flutura in bataia vantului. Ala micu, in copaie, dormea la umbra capitei de fan sau a stogului de grau. Tot romanul era vesel si sanatos, babele si mosnegii aveau grija de animalele de pe langa casa. Cand peste vita noastra, romaneasca, s-au pravalit turcii, hunii, tatarii si alte semintii s-au impiedicat de noi si am aparat Europa si crestinatatea. Vorba marelui Tutea, cu o mana de opincari am aparat Europa si am incurcat planurile multor imparati. Dumnezeu, se pare, ne va ierta si ne va da inapoi mintea romanului cea de pe urma, si vom reusi sa ne facem curatenie in ograda, ca prea au cam inceput sa circule strainii. Si cum, din 1990 pana in 2012, obraznicia si pretentiile au fost ingaduite, de aici, din 2013, cui nu-i place in Romania, calea e deschisa, drum bun, cale batuta! Cine ramane sa respect