După ce-am văzut nominalizările concluzia e evidenta: and the Oscar goes toooooo… CIA. Avem pe liste Argo şi Zero Dark Thirty, Affleck şi Bigelow. Două filme despre CIA, o acţiune vintage cu Hollywood şi favoriţi în Iranul-cel-rău şi celălalt despre prinderea lui Ben Laden. Imagine frumoasă, bani grămadă, încasări bune, dar şi două articole de radere antologice. Argo e distrus aici pe foarte bună dreptate. Bigelow e făcută praf, cu tot cu filmul ei frumos, de Naomi Wolf (merge pînă la comparaţia cu Leni Riefenstahl). Eu aş spune că Bigelow face un pas, cu buget şi sprijin de la autorităţi, către scuiparea adevărului în faţa spectatorului. Nu se mai chinuie să-l ascundă, tortura e bună. Mesaj dur-stupid-penibil, dar cathartic în acelaşi timp. Actori frumoşi, imagini superbe, rădăcinile propagandistice ale artei cinematografice prezentate la cel mai înalt nivel. Bigelow trebuie criticată dur, după ce s-a aruncat cu maxim tupeu în propaganda pură. Dar am aşa un feeling amar că ea e aia avansată în înţelegerea realităţilor, nu criticii săi…
And the Oscar goes to DC spune un critic aici.
NU a prins lista foarte scurtă la Oscar “După dealuri” al lui Mungiu. Ocazie să spun cîteva vorbe.
Am văzut filmul la cinema Patria acum cîteva luni. Era anunţată pentru proiecţie o sală mai mică, de care nu auzisem, “3D”! De fapt, era o bucată dintr-o încăpere, jumătate hol/jumătate bar, cu nişte canapele şi fotolii. Au fost aproximativ 50 de spectatori la o reprezentaţie. Şi aici intervine paradoxul: cred că filmul hollywoodian rulat în paralel în sala principală strînsese mult mai puţini clienţi. În schimb, spectatorii neaşteptat de mulţi pentru producţia românească au stat frumos exilaţi în holul 3D pentru că aşa merită. Absurdul împărţelii film comercial / film de Cannes a mai stabilit deci un record.
Am intrat şi am ieşit fără marile întrebări şi chef de de
