Cea mai veche atestare documentară în care apare pentru prima dată numele de Tulcea (Tulça) apare într-un registru vamal otoman din anul 1506 în care este oraşul este menţionat ca „fiind un important centru în comerţul de tranzit“.
Au circulat mai multe variante privind toponimia oraşului Tulcea. Elementul comun al tuturor variantelor este finalul cuvântului, „CEA“, terminaţie specific turcească (ca în cazul Isaccea).
Dr. Aurel Stănică, specialist al Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, spune că, în final, cea mai cunoscută variantă rămâne cea a lui Nicolae Iorga, conform căreia Tulcea ar însemna „dealul de cărămidă“.
„Nu se poate spune, istoric vorbind, că această variantă poate rămâne în picioare. Noi am reuşit deja să coborâm data la care a existat prima atestare documentară, la 1506. Anul trecut, în septembrie, a mai fost descoperit un document care ar făce referiore la Tulça (citit Tulcea) în 1502. În urma discuţiilor pe care le-am avut cu specialişti în studiul limbii turce, aceste explicaţii, referitoare la cărămidă, nu au o susţinere reală. Mai este foarte mult de lucru la studiul istoriei din această perioadă“, spune Aurel Stănică.
Variante vehiculate
Cea mai cunoscută explicaţie ar avea ca sursă a denumirii „TUL“ (cărămidă) şi care s-ar referi, după unii, la îndeletnicirile locuitorilor (cărămidari). Profesorul Nicolae Ariton spune că cea mai întâlnită explicaţie a denumirii ar fi aceea că „TUL“ ar fi olanele folosite în acea perioadă pentru acoperişurile caselor.
Mai există şi varianta că la baza numelui ar sta cuvântul tukla (ţiglă, cărămidă) şi traduc denumriea oraşului ca fiind localitatea cu case din cărămidă.
Conform unui articol apărut în „Steaua Dobrogei“, sub semnătura lui Gheorghe Băisan, Omer Memnune, profesoară din Isaccea, spune că la baza numelui ar sta „tuglagi“ (s
