1) Ce rămâne? Cea mai frumoasă carte a anului, cartea lui Mircea Mihăieş despre Faulkner, începe cu întrebarea: ce rămâne? Rămân, în primul rând, cărţile celor care împlinesc proiecte ample, de anvergură, cărţile ce trec de 400 de pagini sau ciclurile romaneşti care trec de 4000 de pagini. Rămâne Bibliografia lui Mircea Muthu, intitulată Europa de sud-est în memoria culturală românească, operă care completează (încheie?) excelentele şi atât de necesarele studii ale lui Mircea Muthu despre sudestul european. Ioan Budai-Deleanu în mărturii antologice, de Ioan Chindriş şi Niculina Iacob, Corespondenţa lui Rebreanu, îngrijită de Nicolae Gheran (şi echipa sa), Colocviile de critică ale revistei Transilvania (1977-1986), ediţie îngrijită de Mircea Braga, Dinu Pillat, Spectacolul rezonanţei, ediţie îngrijită de Monica Pillat şi George Ardeleanu. Petre Poantă realizează o admirabilă istorie culturală a Clujului, iar Irina Petraş o monumentală Promenadă a scriitorilor: unde să (mai) fugim de-acasă? Semnalăm abundenţa dicţionarelor de literatură regională, demne de a schiţa o geografie literară a României: băcăuană (Cornel Galben), bistriţeană (Teodor Tanco), bănăţeană (Alex. Ruja), maramureşeană ş.a.m.d. Mari truditori sau echipe de lucru pun în valoare nu selecţii, ci fertilitatea cultural-spirituală a întregului.

2)În Anul Caragiale trebuie să ne amintim că volumul despre Caragiale a lui Dan C. Mihăilescu apare lângă alte cărţi a lui Dan C. Mihăilescu, privitoare la credinţa sau necredinţa cărturarului, alături de volumele ce ar putea aduna comentariile lui Dan C. din fiecare dimineaţă la Pro Tv. Dintre semnificativele studii despre Caragiale să le numim pe cele semnate de seniorii cercetării, Ştefan Cazimir, Mircea Tomuş, Gelu Negrea, Mircea A. Diaconu. Să mai adăugăm excelenta versiune a scrisorii pierdute, de Eugen Şerbănescu. Lângă centenarul Caragiale, cen