Ca PDL trebuie sa-si gaseasca rapid un candidat la Presedintie nu mai e demult o stire. Vremea cand se putea vorbi inca la viitor despre acest imperativ a trecut.

Iar faptul ca PDL nu are o locomotiva, un lider puternic, care sa concentreze energia si increderea electoratului, a fost platit cu varf si indesat la alegerile din decembrie.

O vreme a existat varianta Mihai Razvan Ungureanu, insa, urmarind evolutia fostului premier, mi se pare ca domnia sa, cum s-ar zice, s-a nascut speranta si va muri, politic desigur, talent. MRU este un intelectual de marca, dar un politician de sera.

Nu face priza cu electoratul si are o mare problema pe verticala electorala, fiind absolut inaccesibil, chiar antipatic alegatorilor mai putin educati, care nu ii inteleg silogismele si formulele pretentioase. Din nefericire pentru domnia sa, acestia sunt si majoritari. Este greu sa pariezi la prezidentiale pe un politician care nu a reusit nici macar sa-si castige colegiul parlamantar, obtinandu-si mandatul la redistribuire.

Dar si pentru electoratul educat si informat, Mihai Razvan Ungureanu a luat unele decizii contrariante. De exemplu, este greu de inteles cum poate un liberal sa promoveze un act normativ care sa blocheze retrocedarile in natura ale imobilelor confiscate de comunisti.

Dupa cum nu e de inteles cum un politician cu exigente morale care promoveaza un astfel de a face politica se poate asocia cu figuri mai mult decat controversate, precum cele care fac parte din conducerea Fortei Civice.

Dar indiferent de profilul lui MRU, mi se pare ca PDL nu este innebunit de dragul lui si deloc grabit sa ii incredinteze candidatura prezidentiala. Ramane un corp strain neasimilat, cum a fost si ca premier, statut de la care i s-a si tras demiterea. Dar care alta varianta ar exista pentru prezidentiabilul democrat-li