Pentru prima dată după 1990, în România nu pare să mai existe un lider al Opoziţiei, capabil să se lupte cu cei aflaţi la Putere.

La o lună de la pierderea alegerilor, Opoziţia pare să fi dispărut de pe scena politică. ARD nu mai există juridic, iar PDL nu ripostează aproape deloc în faţa derapajelor Puterii. Majoritatea mesajelor date de liderii PDL au vizat problemele interne ale partidului şi mai puţin acţiunile Guvernului USL.

Mai mult, Opoziţia nu pare un lider care să joace rolul de locomotivă, aşa cum s-a întâmplat, de pildă, cu Alianţa DA în perioada 2000-2004, când Traian Băsescu era vârful de lance al luptei cu PSD. Situaţia PDL este cu atât mai dificilă cu cât în 2014 vor avea loc alegeri prezidenţiale.

„Adevărul“ a trecut în revistă plusurile şi minusurile celor care concurează la calitatea de lider al Opoziţiei.

Vasile Blaga a ajuns preşedintele PDL în vara anului 2012, după eşecul democrat-liberalilor de la alegerile locale. Actualul lider al PDL are ca plus capacitatea administrativă, fiind considerat singurul democrat-liberal care îi poate controla cu mâna de fier pe şefii de organizaţii.

Blaga, însă, nu reuşeşte să puncteze la capitolul imagine. Mai mult, el are probleme în a fi perceput ca o alternativă la USL. Pe de o parte, pentru că el a evitat atacurile dure la adresa USL, iar, în trecut, a colaborat foarte bine cu unii dintre liderii PSD.

Exilat la Cluj, fostul preşedinte al partidului, Emil Boc, este singurul lider al PDL care reuşeşte să atace, în mod pertinent, USL. Boc l-a atacat pe Victor Ponta pe tema taxelor locale şi, după răspunsul premierului, el a ripostat imediat. În plus, Emil Boc are în spate experienţa anilor 2000 – 2004, când s-a opus, în Parlament, unei majorităţi sufocante a PSD. În ultima vreme, în partid s-au înmulţit vocile care îl indică pe Emil Boc drept un p