Adrian Ştefănescu este unul dintre cei mai cunoscuţi cascadori români şi a fost unul dintre preferaţii lui Sergiu Nicolaescu. Cascadorul spune despre regretatul regizor că i-a schimbat viaţa.

Ce înseamnă filmele, actorii, cascadoria şi cai aflăm de la Adrian Ştefănescu, cascadorul care l-a dublat pe Sinan Paşa în "Mihai Viteazul".

Ce a însemnat Sergiu Nicolaescu pentru dumneavostră ?

El mi-a schimbat viaţa. Sergiu a avut încredere în mine. Nu mai eram băiatul ăla care se ducea la Biofarm cu pacheţelul de mâncare. Ce orizont am avut eu, un om din clasa muncitoare ? Pe mine m-a trecut Dumnezeu dintr-o dată în lumea asta. La început eram cam rătăcit. Mă ţineam de Stavru şi de Sobi cum se ţine puiul după căprioară.(...) În toate filmele am fost distribuit la el. Tot timpul am fost distribuit în roluri de bază. (...)

Era Sergiu Nicolaescu exigent ?

Doamne Dumnezeule, exigent! Era meseriaş. Nu reuşea un general de armată să aranjeze 5000-6000 de oameni cum îi aranja Sergiu. Se ridica cu macaraua şi cu microfonul. (...) Sergiu ca actor era foarte disciplinat. La oră-punct era la costume, la machiaj, după ce termina se aşeza pe scaun şi îşi citea scenariul.

Cum se purta Sergiu Nicolaescu cu actorii ?

Superb. Actorii erau cei mai fericiţi oameni să apuce rând să lucreze cu Nicolaescu. (...).

Dar cu cascadorii ?

Nu puteai să spui că ai o entorsă. Ascundeam cu noroi (bandajele - n. red.). Uite, am filmat ziua şi mi-am rupt mâna. Trebuia să filmăm apoi cu Nicolaescu (şi ca să nu vadă că am mâna ruptă - n. red.) m-am rugat de fetele de la costume să îmi ascundă rana. Şi am băgat o eşarfă şi nu am mai putut să trag cu mâna aia, am tras cu stânga (la filmare - n. red.). Nu m-a observat Nicoalescu. Avea o dambla. Când eşti distribuit la el să nu cumva să te paradeşti în altă parte (să te răneşti - n. red.), altfel nu mai pupai (