Propun pentru acest număr al României literare încă două scrisori ale lui N. Steinhardt interceptate de Securitate. Prima, adresată lui Alexandru Paleologu, provine din Dosarul de Urmărire Informativă a lui N. Steinhardt (Dosarul nr.207, vol.8, filele 68-69), dosar din care am mai avut prilejul să public documente în paginile României literare, iar cea de-a doua, adresată lui Andrei Pleşu, provine dintr-un fond documentar (Dosarul nr. 13914, vol.I, fila 373).
De altfel, cea de-a doua scrisoare se află, într-o variantă „rezumată” de către Securitate, în contextul aşa-ziselor „note de relaţii” şi în DUI nr.207 ( vol.8,fila 74) şi – ceea ce este interesant – în adresa către M.I., Securitatea Municipiului Bucureşti, care însoţeşte prima scrisoare se face trimitere şi la cea de-a doua, transferată în D 13914 (a se vedea în acest sens numerele de intrare ale fiecărei scrisori). Ambele documente vin să completeze ceea ce eu aş numi „dosarul «Catharilor de la Păltiniş»” (de altfel, ele au date foarte apropiate: scrisoarea către Alexandru Paleologu este din 19 august 1987, iar cea către Andrei Pleşu, din 20 august 1987).
Să amintesc, foarte pe scurt, cititorilor că textul lui N.Steinhardt intitulat „Catharii de la Păltiniş” a apărut iniţial în nr.12/1983 al revistei Familia şi a fost reluat în volumul Escale în timp şi spaţiu sau Dincoace şi dincolo de texte (Editura Cartea Românească, 1987/ Mănăstirea Rohia - Editura Polirom, 2010) şi în Epistolar (prezentat şi îngrijit de Gabriel Liiceanu), Editura Cartea Românească, 1987. El a făcut să curgă unele valuri de cerneală şi în momentul apariţiei şi continuă să provoace reacţii (de admiraţie sau de indignare, în funcţie de situarea protagoniştilor de o parte sau de alta a… problemei) şi astăzi.
Despre ce e vorba? Textul lui Steinhardt a apărut în urma lecturii Jurnalului de la Păltiniş de Gabriel Li
