ACCENT Înoti prin zăpadă, kilometri întregi pe jos, tu, o mogîldeată de om, ca să înveti alfabetul si cele patru operatii, la o scoală din alt sat. Pentru că scolita din satul tău s-a desfiintat. Nu mai renta, s-a motivat, să pui învătător sau profesori pentru 4-5 elevi. Să găsesti, în sfîrsit, un doctor, uneori la zeci de kilometri, pentru că te doare vătămătura sau un dinte sau un picior, căci dispensarul sau spitalul sau punctul farmaceutic din sat s-au desfiintat. Nu erau, nici astea, rentabile, nu aduceau bani. Bine, dar cu bietii oameni, cu bietii copii - asa, putini, cîti au mai rămas - ce facem? Îi abandonăm dintr-o trăsătură de condei pentru că institutiile cu pricina nu scot parale, ci doar cheltuie? Ca si cum dacă, mai nou, o facem pe capitalistii ne fortează cineva să facem din om un simplu obiect. Dar cine ne fortează? Răspuns: două decizii de sus, total absurde, de neînteles la o natie care a pus întotdeauna pret pe om si pe valori umane, nu pe statistici indiferente, deci două legi fără nici o noimă au decis - cu doi ministri scosi din cutie - să pună în practică toate aceste aberatii. Acum, măre, încercăm să o dregem. Cu idei locale, cu bani de pe unde se mai poate, cu sprijin de la niste oameni de omenie. Că avem. Pentru că legile despre care e vorba, legea învătămîntului si legea sănătătii, sînt legi abstracte, pentru oameni abstracti, gîndite prin birouri luxoase, cu nesocotirea scopului fundamental: Omul. Sînt legi pentru o populatie teoretică, ca si cum noi am fi un popor teroretic. Or fi cheltuieli în plus pentru întoarcerea la normalitate? Poate că da, sigur da. Dar cîti bani nu se duc aiurea pe apa Sîmbetei? Cîti se duc, dar concret, nu abstract? Si cît se fură? ACCENT Înoti prin zăpadă, kilometri întregi pe jos, tu, o mogîldeată de om, ca să înveti alfabetul si cele patru operatii, la o scoală din alt sat. Pentru că scolita din satul tău s-a