”Pădure nebună”, ”pădurea cumană”, ”pădurea cumanilor” sau ”cumania neagră” sunt doar câteva dintre numele pe care este posibil să le fi avut judeţul Teleorman. În urma studiilor întreprinse asupra reconstituirii arealului pădurii în diferite epoci s-a dovedit existenţa pe acest teritoriu a unei vieţi economice îndelungate şi bine organizate.

Numele judeţului Teleorman ar putea să aibă sensul de pădure nebună. Acest nume provine din limba turcă de la cuvintele ”deli orman”. Vechea Pădure nebună de odinioară s-a păstrat până pe data de 17 iunie 2010 atunci când a fost scos din rădăcini, în urma unei furtuni, în nordul judeţului, în satul Plopii Slăviteşti, cel mai bătrân stejar din ţară.

Este însă posibil ca Teleorman să fi însemnat şi „pădurea cumană” sau „pădurea cumanilor”, avându-se în vedere că printre denumirile date populaţiei cumane se numără şi mai puţin cunoscutul tele. Se presupune că numele a rămas de la cumani din epoca în care teritoriul viitoarelor principate Moldova şi Ţara Românească avea, în documentele şi cronicile medievale, denumirea „Cumania neagră”.

Prima atestare a judeţului

Cele mai vechi descoperiri arheologice din judeţul Teleorman datează din paleolitic sau epoca pietrei cioplite. Astfel uneltele de silex descoperite la Ciuperceni, lângă Turnu Măgurele, au o vechime de aproximativ 1.500.000 ani. Atribuite aceleiaşi epoci sunt şi o serie de unelte, aşchii şi nuclee de silex găsite pe valea râului Vedea, între Poroschia, Alexandria şi Nanov sau pe valea Oltului în zona localităţilor Liţa şi Odaia.

Ca entitate administrativă, judeţul Teleorman, a fost stabilită în 1336, dar o fost organizat ca judeţ distinct în timpul lui Mircea cel Bătrân. A fost atestat documentar pentru prima oară în 14 mai 1441, într-un act semnat de domnitorul Vlad Ţepeş.

După numeroase schimbări administrative, judeţul Teleorman a fost