Cu toate că s-a instalat deja pe lumea cealaltă, Sergiu Nicolaescu este în paralel prezent în sala de disecţie de pe lumea asta. În fruntea colectivului de medici legişti care se ocupă de el se află renumitul specialist dr. C. T. Popescu, al cărui bisturiu taie fără milă în carne moartă, la fel cum o face şi în carne vie.

După spusele cetepiste, moartea lui Sergiu Nicolaescu nu este de natură să-l impresioneze mai mult decât moartea comisarului Miclovan. Dar, turbatul jurnalist salută totuşi decizia lui Nicolaescu de a nu-şi interpreta ultimul rol în catifeaua unui sicriu, dezvelit către masa de spectatori. Ia să-l ascultăm oleacă pe Cetepeul considerat de destui prostănaci un guru pleşuv al presei româneşti:

„Deşi sunt un nemernic pizmaş, un antiromân şi e păcat că n-am murit încă, aşa cum se spune în nenumărate postări la articolul de ieri, pot să înţeleg dorinţa lui Sergiu Nicolaescu de a nu fi văzut cadavru, pot să-l înţeleg pe inginerul care probabil nu dădea doi bani pe ritualurile bisericeşti şi considera mai firesc să fie redus la esenţa unui pumn de cenuşă.

Ultima şi singura dată când Sergiu Nicolaescu respinge kitschul, o înmormântare voievodală, regizată a la Sergiu Nicolaescu, îi nemulţumeşte profund pe fanii săi.

Care probează astfel că nu îl iubesc pe „cel mai mare regizor al românilor” atât cât îşi iubesc vulgaritatea mediocră şi bălţată din ei înşişi.”

Oricât de antipatic mi-ar fi Popescu, nu pot să nu fiu de acord cu el. La prostia maselor care-l dorea pe Nicolaescu servit în conserva coşciugului mai trebuie adăugat ceva: spaima popimii că se creează un precedent notoriu şi astfel se mai duce din clientela înhumărilor.

De disecţie publică n-a scăpat nici simpatica văduvă a regizorului, care a fost acuzată că s-a măritat din interes, mânată doar de dragostea de zestre. Dar fireşte că din interes l-a luat pe Nicolaesc