Nici turcii n-au mai reuşit să schimbe numele Constanţei, care căpătase sub stăpânirea otomană numele de Köstence (sau Kűstendge – denumire pitorească folosită şi acum pentru a descrie balcanismul oraşului-port).
Naşul Constanţei a fost marele împărat bizantin Constantin cel Mare (306-337). Sub stăpânirea romană, vechea cetate grecească Tomis de la malul mării a primit numele Constantiana (Constanţia), după sora domnitorului.
De altfel, Constantin cel Mare şi-a botezat după el 4 dintre cei 6 copii. Cele două fiice ale sale au fost numite Constantiana şi Helena (după mama împăratului).
Secolul XIII încetăţeneşte denumirea în documentele istorice. Nici turcii n-au mai reuşit să schimbe numele Constanţei, care căpătase sub stăpânirea otomană numele de Köstence (sau Kűstendge – denumire pitorească folosită şi acum pentru a descrie balcanismul oraşului-port).
Când oraşul a devenit reşedinţă de judeţ, importanţa Constanţei - care este cea mai veche aşezare atestată de pe teritoriul României - a dat ca firească denumirea judeţului Constanţa, parte sudică a regiunii Dobrogea.
Anul 2013 este considerat de bun augur pentru cetăţenii de la malul mării, deoarece este declarat de Biserica Ortodoxă Română drept Anul omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, la împlinirea a 1.700 de ani de la Edictul de toleranţă religioasă de la Milano (313).
Datorită descendenţei, edilii Constanţei au decis în 2002 să treacă oraşul sub patronajul spiritual al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Sanctificatul împărat Constantin este celebrat la 21 mai împreună cu mama sa Elena, astfel că ziua de 21 mai este considerată ziua oraşului Constanţa.
