Manifestările în favoarea identităţii naţionale româneşti de la Institutul Politehnic din RSSM sunt înăbuşite în anii 1971-1972 odată cu concedierea/exmatricularea, pe motive politice, a circa 40 de profesori şi doctoranzi.

Apogeul l-a constituit demiterea rectorului Sergiu Rădăuţanu, la 2 octombrie 1973, pe motiv că şi-ar fi ascuns originea socială „nesănătoasă“. În realitate, Rădăuţanu a fost demis pentru că susţinea promovarea moldovenilor, adică a etnicilor români, care erau discriminaţi anterior şi care alcătuiau mai puţin de jumătate din numărul cadrelor didactice şi studenţilor, deşi românii constituiau 65% din populaţia republicii.

Pe 22 iunie 1971, are loc şedinţa Biroului Comitetului Central al PCM la care este discutat raportul comisiei Konstantinov şi măsurile care se impuneau a fi adoptate de conducerea de partid pe marginea acestuia. Cel mai dur, cum era şi de aşteptat, a fost Ivan Ivanovici Bodiul, primul secretar la CC al PCM. Acesta i-a adresat mai multe întrebări lui Sergiu Rădăuţanu, rectorul Institutului Politehnic din Chişinău, învinuindu-l că a neglijat hotărârea CC al PCM din martie 1967 despre situaţia creată la instituţia respectivă.

Bodiul îl atacă pe Rădăuţanu

Mai mult, Bodiul spune că anume atunci când trebuia să înceapă lupta contra elementelor sociale care nu inspirau încredere, rectoratul de la Politehnică a admis în rândurile sale „feciori de culaci“.

Rectorul Rădăuţanu s-a justificat, invocând faptul că multe cadre didactice care veneau de la Universitatea de Stat şi de la Institutul Agricol nu şi-au prezentat autobiografiile la angajare şi că abia pe urmă s-a observat că şi-au schimbat comportamentul. În plus, jumătate din cei care au fost angajaţi din 1964, anul fondării instituţiei, până în 1971 au fost deja concediaţi. Deci fuseseră luate măsuri în conformitate cu decizia partidului din 1967.

…