În mijlocul dezbaterii europene despre realizarea unui nou tratat european şi presiunile Marii Britanii pentru o reducere a influenţei UE începe noua preşedinţie a Consiliului Uniunii Europene condusă de Irlanda. În ce măsură noul moderator al dezbaterii europene pentru următoarele luni va lua în considerare şi revendicările României, în materie de integrare în Spaţiul Schengen şi aşteptări de la bugetul european, ţine doar de buna înţelegere a contextului.

Pentru cei care nu cunosc fiecare semestru al Uniunii Europene este condus de către o ţară care din această postură organizează lucrurările instituţiilor şi dezbaterile europene. În cazul de faţă este Irlanda, susţinută de alte două state, Lituania şi Grecia care vor prelua ulterior preşedinţia.

Este pentru a 7-a oară când Irlanda prezidează Uniunea Europeană, ultima oară fiind în 2004. În timpul fostei preşedinţii irlandeze a Uniunii Europene România a finalizat 25 din cele 30 de capitole de negociere pentru aderarea la UE.

Diferenţa faţă de acea perioadă este însă climatul de tensiune existent la nivel european. Pe de-o parte avem Marea Britanie care caută să limiteze rolul şi influenţa Uniunii Europene asupra activităţilor sale economice şi se opune unui eventual control bancar şi de cealaltă parte o mişcare europeană pentru consolidarea UE prin crearea unei Uniuni Bancare Europene şi semnarea unui nou tratat.

Mai mult decât atât Irlanda este condusă de un preşedinţe şi de un guvern majoritar de stânga. Persoana responsabilă pentru coordonarea activităţii preşedinţiei este Eamon Gilmore, vicepremier şi ministru al Afacerilor Externe şi al Comerţului irlandez. Gilmore nu este doar un simplu membru al guvernului ci chiar preşedintele Partidului Laburist Irlandez încă din 2007. Cu un trecut în mişcările studenţeşti şi sindicale, Gilmore provine dintr-o familie de agricultori şi a beneficia