8.  Acum câteva zile, un măgarofant  a ieşit pe piaţa de opinii cu un fel de punct de vedere despre « imitaţie, ca formă agresivă », cu referire expresă  la spaţiul literar botoşănean,  spaţiu pe care se tot chinuie să-l marcheze precum un mascul ce se respectă. Fiind plin de puseuri nostalgice de la un capăt la altul, ca răspuns am putea scrie şi noi ceva  cu titlul « Agresivitatea măgarofantului ca formă de exteriorizare a urii ».  Lăsăm pentru altă dată, azi vom lucra pe materialul clientului.             Zice măgarofantul : « Vezi şi azi tineri ce pornesc în trombă într-un anume domeniu al artei, iar când aştepţi să se maturizeze se sting trecând apoi să sufere în tăcere sau se lasă atinşi de tot felul de depresii ».  Corect, dar cine răspunde de evoluţia acestor tineri ? Ce cadru aţi creat voi, măgarofanţii, pentru maturizarea lor artistică ? Nimic, şi foarte mulţi sunteţi plătiţi pentru asta, faceţi parte din jurii, coordonaţi festivaluri, decideţi prin reviste spaţii de publicare, faceţi zile a nu stiu cărui scriitor, aveţi şezătorile tuturor anotimpurilor, ba chiar şi un festival de teatru scurt, ei !, şi câte şi mai câte.…  Ce ar fi ajuns Eminescu dacă nu     l-ar fi ignorat pe « rânghileşteanul » Alexandru Grama  pus să facă un adevărat  «act de vandalism literar », se pare, la  indicaţia  măgarofantului Macedonski. Eminescu şi-a văzut de proiectul lui. Aşa că, tinerii noştri încearcă prin alte judeţe, că pe la noi nu au loc dacă nu cotizează.             Mai zice măgarofantul : « E necesar ca talentul să reprezinte fermentul propriei tale imaginaţii, este grav să-l consumi imitându-i pe alţii printr-o încercare de autogonflabilizare. Primul semnal de viciere a propriului tău talent e momentul în care încerci să-ţi promovezi abuziv « produse artistice » fără ca acestea să fi primit avizul de autenticitate din partea celor care au sub contr