I s-a spus legea „big brother” şi aşa a rămas în memoria tuturor. În realitate, are un număr - 82/2012 - şi un titlu lung şi alambicat, menit parcă să-i taie din start elanul celui care ar vrea s-o parcurgă profesionist .

Apariţia ei nu a condus nicidecum, aşa cum s-a tot insinuat , la o monitorizare generală ci, dimpotrivă, n-a făcut altceva decât să îngreuneze în destule aspecte munca anchetatorilor.

Să presupunem că numitul Popescu citeşte într-o dimineaţă, pe telefonul său mobil, un mesaj anonim prin care e atenţionat că în curând o să primească o corecţie, o bătaie zdravănă. Chestia asta are, în termeni penali, o denumire: infracţiunea de ameninţare. Mesajul este trimis de o persoană care şi-a setat telefonul pe „număr ascuns”.

Firesc, numitul Popescu începe să-şi pună întrebări referitoare la identitatea celui care a transmis mesajul. Să fie vecinul cu care tocmai s-a certat de la locul de parcare, colegul de serviciu pe care l-a devansat la concursul de ocupare a unei mici funcţii de conducere, o fostă iubită rămasă supărată ani de zile după ce s-au despărţit sau vreo glumă proastă a unuia din prietenii cu care joacă fotbal săptămânal? Îi vine în minte faptul că poate să ceară de la compania de telefonie factura detaliată a convorbirilor sale, gândindu-se că o să observe acolo numărul de la care i-a fost trimis mesajul. Un prieten mai priceput îl lămureşte însă că firma de telefonie poate pune la dispoziţia clienţilor doar lista cu convorbirile date de aceştia şi asta doar pentru stabilirea exactă a costurilor, nu şi convorbirile sau mesajele primite de la alte persoane.

Se resemnează şi speră să fie totuşi o glumă. Dar a doua zi soseşte un nou mesaj în care este ameninţată şi soţia sa. Lucrurile se complică atunci când, în altă zi, primeşte şi un al treilea mesaj în care i se transmite „să aibă grijă la copil” .

După acest moment