Statul modern este un factor de opozitie la capitalismul trans-national - care, la randul sau, nu dispune de niciun instrument politic care sa joace in favoarea sa rolul pe care statele moderne l-au jucat in favoarea vechiului tip de capitalism. In trecerea de la societatile preindustriale la cele industriale/ capitaliste, asistam initial la un fenomen de crestere a polarizarii sociale, care atinge un punct maxim, si ulterior asistam la fenomenul invers, de descrestere a polarizarii, prin aparitia unei clase de mijloc tot mai numeroase. Aceasta crestere si descrestere ulterioara a polarizarii sociale este cunoscuta de economisti sub numele de „curba Kuznets" - un U rasturnat - si este constatata pretutindeni unde incep sa fie aplicate regulile sistemului economic de tip capitalist. Presupunand ca modelul lui Kuznets descrie corect realitatea, asta inseamna ca, in fazele incipiente ale ordinii capitaliste, aceasta ordine produce efecte sociale mai degraba negative. Scaderea nivelului de trai in raport cu perioada precedenta al celor din clasa de jos si din vechea clasa de mijloc este unul dintre ele. Fireste, acest efect este ulterior eliminat. Este constatat empiric ca acolo unde a fost implementat sistemul capitalist, saracia absoluta a fost eradicata in cel mult trei generatii - prin „saracie absoluta" intelegand aici lipsa aproape completa a accesului la hrana, la adapost si la un nivel minimal de servicii medicale. Iar din momentul in care saracia absoluta a fost eradicata, nivelul de trai al tuturor a devenit net superior celui din perioada precapitalista. Societatile capitaliste sunt „societati ale belsugului", lucru fara precedent in istoria umanitatii. Un sociolog american descria diferenta dintre societatea capitalista si cea precapitalista in urmatorii termeni: in lumea precapitalista, sansele ca un copil nascut intr-o familie foarte bogata sa ajunga la var