ACCENT Îl au, îl resimt cei care, dintr-o întîmplare sau alta, încalcă accidental, doar accidental, o regulă morală importantă. O regulă pe care o respectă si la care tine mult colectivitatea din care el provine. Da, dar îsi dă seama repede de greseală si avînd în sînge simtul rusinii, se rusinează; chiar dacă mai tîrziu. Nu cred că omul acela va mai repeta greseala. Asta se întîmplă într-o lume în care valorile morale sînt respectate si reprezintă un fel de cod al onoarei, la care tine mai ales lumea satului, dar probabil al satului din munti - închis într-un ghioc misterios al bunului simt - depărtat, deci, de zgomotul si furia lumii de azi, în special acest fel de sat respectă codul. N-am să spun, normal, că lumea civilizată, cum îi spunem lumii din jurul nostru, n-ar tine la reguli, n-ar avea rusine. Are, sigur, dar nu-i toată bună. După anecdota aceea veche, cu doi tărani ardeleni, vecini:
- Băi, Ioane, ai cap? (îi făcuse vecinul o prostie si celălalt voia să i-o plătească).
- Păi, am cap, cum să n-am? Ce întrebare e asta?!
- Ai cap, văd, doar minte îti mai trebuie.
- Am si minte, bre, nu te-ai dumirit?
- Ai si minte, Ioane, zice vecinul pricinos, dar nu-i tătă bună.
În lumea din jurul nostru, rusinea mai mult se invocă, dar, vedeti limpede, nu se practică întotdeauna. Altfel, cum se poate ca unii sau altii - mai ales dintre cei care vor puterea cu orice pret (chiar si cu pretul lipsei de rusine) - să mintă lumea din stradă, ascultătorii lor, de ocazie sau nu, fără să clipească, fără nici un fel de rusine?! Promitînd marea cu sarea, scotînd panglici pe nas, ca la circ (Catavencu lui Caragiale era mic copil). Pentru că, foarte repede se va vedea că a mintit grosolan. Si atunci, te întrebi: Cui să-i fie mai întîi rusine? Păi, iartă-mă bădie, tie să-ti fie, că tu l-ai votat, l-ai ales pe mincinos! (Să-ti spun un secret: si mie să
