În toate ieşirile lor publice, conducătorii de azi şi de ieri ai Serviciului Român de Informaţii au clamat în unanimitate, fiecare la vremea lui, că principalul serviciu secret al României s-a despărţit definitiv de Departamentul Securităţii Statului, atât în ceea ce priveşte structura personalului, cât şi în planul practicilor şi al mentalităţilor. Periodic, apar probe de netăgăduit care demonstrează că realitatea este cu totul alta. Caracterul “special”, secret, abscons al activităţilor SRI-ului a permis ca, departe de ochii opiniei publice, unii dintre ofiţerii de la vârful serviciului să continue activităţile de poliţie politică ce ar fi trebuit abandonate odată cu desfiinţarea Departamentului Securităţii Statului.

Ştefan Geamănu, preşedintele filialei din Gorj a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, a descoperit, recent, în dosarul pe care i l-a făcut Securitatea, un document strict secret, emis în 1990 de Serviciul Român de Informaţii, care dovedeşte că a continuat să fie monitorizat ilegal, în plină “democraţie”, pentru aceleaşi activităţi care deranjaseră Securitatea şi pe Nicolae Ceauşescu: audierea emisiunilor postului de radio Europa Liberă, încercările repetate de a fugi din România ş.a. Acel raport strict secret demonstrează şi falia existentă în SRI între cadrele care doreau reformarea şi modernizarea Serviciului, adaptarea obiectului său de activitate la specificul unui stat democratic, pe de o parte, şi acele elemente din conducerea Serviciului, rezistente la schimbare şi promotoare ale vechilor abordări şi practici ale Securităţii, pe de altă parte.

În cuprinsul “Raportului cu propuneri de încetare a supravegherii informative a numitului Geamănu Ştefan”, din 13.08.1990, un cadru SRI menţionează că cel în cauză a fost urmărit zeci de ani de Departamentul Securităţii Statului pentru “colportarea ştirilor transmise de postul de radio Eur