Starea fotbalului românesc ar fi rizibilă dacă nu ar fi adevărată. În timp ce naţionala se chinuie din răsputeri să iasă din anonimat cu o calificare la Cupa Mondială din Brazilia, cluburile se „duelează” în giumbuşlucuri care de care mai penibile, triste în amuzamentul lor. Zilnic îţi faci cruce citind ştiri despre majoritatea formaţiilor autohtone, întrebându-te până unde poate merge utopia în sportul rege păstorit de „Naşul”, „Corleone” sau „Lordul” de Bistriţa.

Să le luăm în ordinea interesului pe care-l suscită în rândul suporterilor modelaţi de presa cancanistică. Dezbaterea deceniului la Steaua este cine va juca fundaş dreapta în „dubla” europeană cu Ajax. „Reghe” vrea şi nu vrea întăriri de la Becali, care şi el ar deschide şi nu prea punga. S-a creionat un profil de fotbalist căruia nu-i corespunde nici măcar catalanul Dani Alves, căci nu s-ar acomoda cu viaţa din Bucureşti şi pornind de aici toţi au câte o hibă. Aşa că, probabil, se va face un sondaj naţional şi, în afară de Tătăruşanu, românul poate vota orice nume din lotul „roş-albaştrilor” ca înlocuitor al accidentatului Georgevski.

Rivala formaţiei din Ghencea traversează şi ea o perioadă spumantă. Cică a venit Negoiţă cu banii, dar tot „nemuritorii” Badea şi Borcea iau deciziile la Dinamo. Mai mult, fostul „rege al buteliilor” se ia de fizicul şi psihicul proaspătului „câine” şi toate astea în timp ce jucătorii sunt neplătiţi de vreo patru luni şi clubul e îngropat în datorii. Bucureştenii sunt la propriu şi la figurat în „Groapă” şi parcă nimeni nu ia decizia aruncării frânghiei.

Rapidiştii sunt „pionierii” insolvenţei. George Copos s-a săturat să plătească pentru propriile greşeli manageriale şi a băgat clubul în procedura ce-i permite să eşaloneze datoriile, dar şi să-şi ţină jucătorii sclavi pe plantaţie. Deşi nu au mai văzut niciun ban de o bucată bună de timp, giuleştenii