Eminescu este, în aceeaşi măsură, mare poet şi un gânditor profund. S-a scris foarte mult despre opera lui, însă cu toate acestea, nu dispunem de o lucrare fundamentală despre gândirea sa, iar dificultatea vine, probabil, din faptul că poetul a exprimat ideile sale în articolul de ziar, considerat efemer, şi nu într-o lucrare sistematică aplicată.

Poetul s-a adaptat condiţiei de existenţă a intelectualului român în secolul al XIX-lea, aceea, de afirmare răspicată a unei poziţii proprii, ca ziarist.

Fiecare epocă are priorităţile sale, dar este important să le identificam pe cele de astăzi şi în idei ale unor personalităţi din trecut.

Eminescu a trăit şi a creat în epoca de după Unirea celor două Principate, dominată de urgenţa realizării imperativului de unificarea reală, susţinută prin toate mijloacele, cu conservarea valorilor şi tradiţiilor perene din cele două Principate, într-un context care urma să schimbe radical viaţa românilor, prin accelerarea ritmului de reformare a vieţii sociale.

Situaţia României de astăzi are rădăcini adânci în începuturile istoriei noastre moderne. Analizele lui Eminescu sunt actuale deoarece temele, dezbătute de el, se regăsesc în spaţiul public. Ceea ce se întâmplă în societatea românească nu este întâmplător sau o invenţie a actorilor sociali contemporani. Pentru a înţelege multe dintre disfuncţionalităţile instituţiilor statului putem afla explicaţii de la Eminescu.

Formal, România prezentă este diferită de cea a lui Eminescu, însă nu este greu de observat perpetuarea aceloraşi probleme sociale şi economice. Corupţia, promovarea pe criterii clientelare de partid sau de grup, mediocritizarea în masă, dominarea spaţiului public de formatori de opinie mincinoşi şi partizani, programe politice nerealiste, lipsa unui proiect de dezvoltare a ţării, discrepanţa dintre bogăţia unui grup foarte restrâns şi să